Marosvásárhely/Târgu Mureș/Târgu Mureș
Neumarkt am Mieres
Un oraș ca un… MUZEU în inima țării, în inima Ardealului… La fiece pas descoperi clădiri impresionante, adevărate „cărți de istorie” zidite și totodată magistrale lecții de istorie a arhitecturii, le fiece pas sunt parcuri elegante, cu un aer distins și proaspăt, bine îngrijite, sunt oameni primitori și străzi care merită luatela pas, fotografiate și așezate în suflet, la locde cinste. Un oraș unde, dacă ai ajuns odată, îți vei dori apoi să-l vizitezi… și-a zecea oară.
Târgu Mureș, (română: [ˈtɨrɡu ˈmureʃ]) cunoscut și sub denumirile de Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvásárhely, mai demult Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, latină Asserculis, Novum Forum Siculorum) este municipiul de reședință al județului Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Mureșeni, Remetea și Târgu Mureș (reședința). Se află în centrul Transilvaniei istorice, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Situat în zona central-nordică a României, orașul are ca delimitare geografică râul Mureș și dealul Cornești. Târgu Mureș se învecinează cu comunele Sângeorgiu de Mureș, Cristești, Livezeni, Corunca, Sântana de Mureș și Sâncraiu de Mureș. De-a lungul timpului, a fost centrul cultural, industrial, economic și de educație al Ținutului Secuiesc.[5] Târgu Mureș a fost reședința Scaunului Mureș, Comitatului Mureș-Turda, apoi a Regiunii Mureș, a Regiunii Autonome Maghiare, a Regiunii Mureș-Autonome Maghiare, iar în prezent este reședința județului Mureș. Împreună cu autoritățile a douăsprezece comune și orașe din jur, primăria participă la proiectul Zonei Metropolitane Târgu Mureș. Ca mărime, orașul este al șaisprezecelea din România și al șaselea din Transilvania. Conform recensământului din 2002, aici trăia cea mai mare comunitate maghiară urbană din România.
Dintre obiectivele turistice ale orașului face parte Centrul, cu piața centrală, numită Piața Trandafirilor, unde se află nenumărate clădiri construite în stil baroc, neoclasicist și secesionist, cum ar fi: Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, Turnul franciscanilor, Palatul Culturii sau fosta primărie, care creează o atmosferă tipic perioadei dualiste. Zidurile cetății medievale sunt dovada istoriei îndelungate a orașului care a avut o putere politico-economică importantă în Principatul Transilvaniei. În interiorul Bisericii din Cetate au fost ținute nenumărate sinoade protestante, 37 de adunări naționale, la care au participat personalități ca Ludovic I al Ungariei, Ioan de Hunedoara sau Ioan Sigismund Zápolya. Totodată, aici a fost ales ca principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea.
Nume
În prima menționare cunoscută a orașului, din anul 1230, acesta este consemnat cu numele de Asserculis în lucrarea Curiesiera et Selectiera Variarum Scienetiomm Miscellanea a iezuitul Szentivány Márton din Nagyszombat, Ungaria, menționând de asemenea faptul că în acesta existau doi administratori (… in Asserculis, hoc est”). În latină „aserculis” înseamnă „din scândură”, deci o localitate unde existau construcții realizate din material lemnos. O altă lucrare a lui, din 1699, Dissertatio Paralipomenonica Rerum Memorabilium Hungariae consemnează următoarele: „Asserculis, hoc est Szekely Vasarhely” însemnând „Asserculis, adică Szekely Vasarhely”.
În anul 1316, Analele Franciscane arată că la Târgu-Mureș, consemnat ca Forum Siculorum se afla una dintre cele patru mănăstiri franciscane din Transilvania.
Primele mențiuni mai cunoscute ale orașului încep cu anul 1332, datorită preotului Romanus în numele căruia a fost înregistrată plata zeciuielii în cadrul Registrului de dijme papale ale Arhidiaconatului de Tileagd. Astfel, în 1332, numele orașului este consemnat ca fiind Novo Foro (Târgul Nou).
În aceleași dijme papale este numit Novoforo Siculorum în 1333, Foro Novo Syculorum în 1334[15][18] iar în 1335 Novo Foro Sicularum.
Apoi, în anul 1349, apare menționat în diplomele regelui Ludovic I al Ungariei, în forma maghiară Sekulvasarhel, care cu trecerea timpului a devenit Székelyvásárhely. Majoritatea etnografilor afirmă că prima parte (székely, adică secuiesc) a numelui orașului provine din așezarea sa geografică. Scaunele secuiești au fost unități de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania. Orașul Târgu Mureș a fost reședința scaunului Mureș din evul mediu și până la desființarea scaunelor secuiești și săsești din anul 1876, când a devenit reședința comitatului Mureș-Turda.
În 29 aprilie 1616 localitatea a primit rangul de oraș liber regesc (în maghiară szabad királyi város, iar în latină libera regiae civitas). Pentru a demonstra noul statut al orașului, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, lider al mișcării anti-habsburgice, a modificat numele orașului. A lăsat substantivul Vásárhely (loc de târg), dar a adăugat prefixul Maros, făcând referire la apropierea râului Mureș. Orașul a fost cunoscut până în perioada antebelică în rândul comunității românești sub denumirea de Murăș-Oșorhei. Atât Avram Iancu, cât și ceilalți fruntași români care au studiat sau au activat în orașul de pe Mureș, foloseau cu consecvență numele de Oșorhei, derivat din cuvântul maghiar vásárhely (a se pronunța „vașarhei”), ceea ce înseamnă loc de târg. Denumirea de Târgu Mureș a fost adoptată în timpul administrației interbelice.
Ce mai trebuie știut?
Săpăturile efectuate de arheologul István Kovács au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, epoca bronzului și din epoca fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România.
Siturile arheologice din Dâmbul Pietros demonstrează că zona a fost locuită de către comunități omenești chiar din perioada Hallstatt, adică cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea și al V-lea î.Hr. Pe terasa de deasupra drumului ce duce la Budiul Mic s-au găsit vestigii aparținând culturii La Tène și din epoca bronzului.
O așezare geto-dacică din perioada La Tène a fost descoperită în 1952 în punctul numit Cotitura Dâmbului alături de alte două așezări.
Descoperirile arheologice de la Cristești, Cetatea de la Morești, Cipău, Sântana de Mureș atestă continuitatea populației băștinașe dacice și după retragerea Aureliană. Cetatea de la Morești de lângă Târgu Mureș confirmă existența unor forme de organizare administrativă post-dacoromană în momentul invaziei triburilor migratoare.
O, și… câte ar mai fi de spus!!!
Prima mențiune cunoscută a numelui orașului este din 1230, când iezuitul Szentivány din Nagyszombat menționează că orașul exista deja, cu numele de Asserculis, consemnând de asemenea faptul că în acesta existau doi administratori (… in Asserculis, hoc est”)
În 1230, călugări dominicani s-au stabilit la Târgu-Mureș.
Foto: Barabasi Attia-Csaba
